Chitara cu garnitură de sos

În primul rând, pentru cei care încă nu au aflat, sosul ăsta nu este comestibil, este sosul în carte stă majoritatea lumii, este alcătuit din toate tendinţele la modă, pe care le facem sau le acceptăm chiar dacă nu ne plac, pentru că suntem mai ”reci”[în engleză].

Dar aici nu vreau să vă vorbesc de TH, RBD şi alte caricaturi de astea, este vorba de tendinţele adolescentine ale adolescenţilor din ziua de azi, şi mai exact una din ele: să ai chitară.

Am văzut şi chiar păţit aşa ceva pe pielea mea. Da, şi eu am chitară, dar spre ruşinea mea nu ltiu mai nimic la ea. Dar nu asta este important. Mai important este de ce mi+am luat+o eu astă+vară. Pentru că şi un alt prieten de+al meu îşi luase înaintea mea, mi+a arătat ce poate să cânte şi m+a făcut şi pe mine să îmi doresc una. Ceea ce nu mi+a spus însă tipul respectiv, este că trebuie nu numai să a talent la aşa ceva, ci şi să exersezi în draci, şi uneori trebuie să ai ureche muzicală.  În orice caz, sunt convins să nu mă las aşa uşor de ea.

Ajungând la titlul subiectului. Acum două+trei zile a venit un coleg cu chitara la şcoală, ne+a uimit pe toţi şi de atunci sa întâmplat o minune. Jumătate din clasă în mod neobişnuit şi+a descoperit talentele artistice şi vrea să îşi ia chitară! Părerea mea este că, la fel ca şi mine vara trecută au văzut şi ei cât de popular devii brusc dacă ai chitară. Însă, spre deosebire de mine, nu cred că şi+au dat seama şi de partea cu studiul la chitară care, ca să devii cât de cât bun, trebuie să fie destul de intensiv.

Ce cred eu că se va întâmpla cu mulţi dintre aceşti would+be musicians? În cel mai bun caz, după ce îşi cumpără chitara, vin cu ea 1 lună, 2 la şcoală, învaţă o melodie şi o să o frece pe aia toată ziulica, că, deh, sunt mari chitarişti.

Gândiţi înainte de a acţiona, oamenilor! Poate că acea chitară putea servi un rol mult mai bun decât acela de a vă face uber+populari.

Wiz out.