Fabrica de absolut, de Karel Capek

Încep prin a spune că am citit cartea la îndemnul cuiva, fiindu-mi recomandată ca o carte interesantă. Ceea ce mi s-a părut. Acum, înainte de a scrie această recenzie, am căutat coperta cărții pe Gogu, pentru a afla că aceasta e o carte foarte citită, care mai are câteva recenzii pe internet, cel puțin la prima vedere, probabil cele mai multe mai competente decât a mea. Oricum, pe Gogu Imagini am găsit coperta curentă și o altă copertă, mai veche, a aceleiași cărți. Le voi posta pe ambele aici, pentru că mi se par interesante.

Coperta veche:

Coperta cu care am citit-o eu:

Cred că dacă aș fi citit-o cu prima copertă ar fi fost mai hiper totul. Doar pentru imaginea lui tanti de pe copertă.

Revenind la carte, deși o copertă poate face cititorul să ridice sau nu o carte, despre ce este „Fabrica de absolut” a acestui scriitor SF ceh, care este celebru?

Premisa este relativ simplă: un inginer ceh, numit Marek, inventează un „gizmo” care realizează combustia perfectă, transformând 100% din materie în energie. Problema este că, în această carte, din cauza arderii perfecte, se produce un reziduu interesant, denumit Absolut, care este un fel de „esență divină”, primordială, cu puteri imense etc etc. Ideea e simplă: chestiuța asta putea să facă o groază de chestii atribuite încă de la începutul timpului cu Divinitatea (aici menționăm vindecări miraculoase, învieri, multiplicări de materiale, transformarea proverbialei ape în proverbialul vin și altele). Cartea practic prezintă ce s-a întâmplat în lume după ce s-au produs, în masă, Carburatoare (căci așa se numeau chestiuțele prin care se petrecea arderea perfectă).

Ce s-a întâmplat în lume? Păi, s-au creat secte, bazate pe influența Absolutului (care, evident, putea influența oamenii către credință), sectele au crescut, au ajuns și religiile mari să adopte Absolutul, și aici avem un capitol special în care catolicii îl deifică, acceptând Absolutul ca adevăratul Dumnezeu. Evident, existau mici diferențe între Absolutul fiecăruia (de exemplu catolicii îl identificau cu Duhul Sfânt, pe când ortodocșii îl vedeau ca Sfânta Treime nr. 1), așa că oamenii au început să își care pumni. Și și-au cărat, și și-au cărat, până când toată lumea a ajuns într-un război mondial din care ni se spune la final că au scăpat doar 13 bărbați, din cei care au luptat. La final ni se prezintă punctul de vedere al unora din cei cu sectele, care, între timp, datorită distrugerii Carburatoarelor, pierduseră puterile miraculoase și acum stăteau la un caltaboș să discute. Oamenii discutau despre război, despre credință, cum a fost etc. când apare un polițai care se lăuda că tocmai distrusese un Carburator ilegal (toate deveniseră ilegale după război) pentru că oamenii făceau „orgii” (descrise ca minuni și închinări la Divinitate), polițistul exprimându-și speranța că ăsta era ultimul Carburator din lume.

Cum îi spuneam și persoanei care mi-a recomandat cartea, mi s-a părut într-adevăr interesantă, dar în special pentru un paragraf de pe penultima pagină.În afară de paragraful acela, ce mi s-a mai părut interesant? Păi…ideea. Chiar e faină. Apoi situațiile. Dar mi s-a părut totul muult prea dus la extrem. Plus că sunt sărituri imense între capitole, și sunt capitole care nu au de-a face cu nimic. Evident, există simbolism, există simbolism extrem de mult în carte, de la numele anumitor personaje, la numărul 13 și mesteacăn și muuulte alte lucruri care nu îmi vin acum în minte. Și sunt multe „glumițe” sarcastice în carte, dar pe care eu nu le-am gustat. Oricum, aș putea sta aici toată noaptea (e 1:03 AM) spunând ce mi s-a părut disconcordant în carte, dar voi spune ce mi-a plăcut, și anume paragraful respectiv de pe penultima pagină.

Pe penultima pagină (scuzați cacofonia pronunțată) ni se spune că oamenii vor să salveze mereu omenirea, nu alți oameni. Că toată lumea are încredere în umanitate, dar nu în oameni. Ni se prezintă, astfel, o noțiune abstractă, care este pretutindeni, cu toții o cunoaștem, dar nu cred că am realizat până acum că OMENIREA e formată din OAMENI. Iar pentru a crede în OMENIRE trebuie să credem în OAMENI. Pentru a investi în OMENIRE, trebuie să investim în OAMENI. Asta e opinia mea, cel puțin, iar sfatul meu este acela că ar trebui să vedem mai puțin diferențele dintre noi și alții, și mai degrabă să vedem asemănările. Lăsând la o parte toată cearta legată de Divinitate, ar trebui mai întâi să credem în Oameni.

Wiz out.

3 thoughts on “Fabrica de absolut, de Karel Capek”

  1. Mie nu mi-se pare atat SF cat mai degraba o analiza a modului de reactie a oamenilor pusi in fata unor evenimente inexplicabile, reticenta in fata “adevarului” celorlalti si fanatismul in sustinerea “adevarului” personal.
    Bineinteles toate astea invelite intr-o poveste care ar putea place in aceeasi masura si unui copil de generala cat si unui oarecare trecut de prima tinerete.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s