Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga

Lucian Blaga este poetul meu preferat. L-am citit pentru prima oară în clasa a 9-a, când am citit Izvorul Nopții a lui, poezie pe care am îndrăgit-o pentru simplitatea ei și atitudinea sinceră a eului liric, spre deosebire de Eminescu, care mereu am crezut că încerca prea mult în poeziile sale erotice/romantice. Din nou, nu mă voi ridica la nivelul cuvintelor criticilor despre poezia aceasta, dar voi încerca, pe cât posibil, să îmi exprim o opinie informată.

În primul rând, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o artă poetica. Asta însemnând că este prima poezie dintr-un volum, în mod coincidental, prima poezie din primul volum al lui Blaga, intitulat „Poeme luminii”, volum publicat în 1919. Ce înseamnă artă poetică? Printr-o artă poetică, un poet își exprimă opinia și viziunea personală asupra lumii și creației, printr-o poezie aflată la începutul unui volum. Alte arte poetice sunt Testament și Flori de mucigai ale lui Arghezi.

Lucrul interesant la Blaga este că, pe lângă a fi poet, este și filozof. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este prima teză filozofică pe care am văzut-o pusă în versuri. Ideea este simplă la Blaga. Există două feluri de cunoaștere. Cunoașterea paradisiacă și cea luciferică. Dacă cea paradisiacă se ocupă de descoperirea misterelor și analiza critică a lor, cunoașterea luciferică încearcă să adâncească mai mult misterele, pentru a le păstra frumusețea. Divinitatea, în viziunea lui Blaga, este cunoscută sub numele de Marele Anonim, un tip de divinitate care a creat o cenzură asupra cunoașterii, nu pentru a priva umanitatea de la descoperiri și evoluție, ci pentru a păstra frumusețea unui lucru învăluit în mister. Dacă ați citit operele pe care le-am analizat până acum, ați putut observa că lucrurile necunoscute sunt mult mai râvnite decât cele la care avem acces și pe care le putem întoarce pe toate părțile fără a descoperi ceva nou. Acest fapt universal ne este confirmat de diverse citate: „drumul este mai important ca destinația” sau „dacă un vis devine împlinit, atunci nu mai este un vis”, ambele citate arătând că un lucru aproape-tangibil va influența mai mult mentalitatea cuiva și îl va ambiționa mai mult decât un lucru deja posedat.

Poezia lui Blaga începe cu o repetare a titlului, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” și continuă cu alte exemple pe care eul liric le lasă în pace, nevrând să le pătrundă secretele. De exemplu lumea naturii, simbolizată de flori, lumea dragostei, simbolizată de buze și lumea trecutului, simbolizată de morminte (nu, nu de plumb, ajungem și la alea mai încolo). Apoi eul liric trece la partea cunoașterii paradisiace, care „sugrumă vraja” misterului cu lumina generată de cei care o folosesc. Eul liric ne dezvăluie că și el folosește lumină pentru cunoaștere, însă lumina sa este asemănătoare cu lumina lunii, care adâncește misterele lumii în loc să le dezvăluie. Sunt date și alte exemple de fapte ale eului liric în continuare, poezia finalizându-se cu admiterea faptului că acesta iubește florile, buzele și mormintele (și ne lasă pe noi să ne dăm seama că din dragoste vrea să le crească misterul).

Din punctul de vedere al ceea ce se va cere la BAC, adică nu ideea, ci faptele legate de tehnică, poezia are 20 de versuri cu rimă albă, de măsuri diferite. O trăsătură care face poezia modernistă este, pe lângă rimă și măsură, ingambamentul, tehnica prin care poetul nu începe un vers nou cu literă mare, folosind, în schimb, tehnica genului epic de a începe cu majusculă doar propozițiile noi.

Tema este una filozofică, aprofundând și în același timp sintetizând viziunea lui Blaga despre cunoaștere în 20 de versuri. Am spus ce aveam de spus despre temă mai sus. Hai să trecem la o parte controversată.

Mie Blaga mi se pare un romantic. Sigur, are elemente moderniste, dar folosește tema dragostei, folosește cuvinte elegante, folosește foarte mult tema nopții și, prin viziunea sa generală asupra cunoașterii, aduce în prim plan misterul, care este unul din elementele fundamentale ale romanticilor. Poate e neoromantic. Dar aici nu știu atât de multe încât să susțin asta cu argumente.

Viziunea lui Blaga asupra divinității. Mie poezia asta mi se pare adresată tuturor persoanelor creative. Orice persoană creativă va admite că misterul este mai interesant decât ceea ce este în spatele lui. De mici copii ni se păreau interesante lucrurile „interzise”, locurile în care nu aveam voie să mergem, de aceea încercam să le explorăm (cunoașterea paradisiacă), doar pentru a descoperi că ele nu mai erau chiar atât de speciale după ce vedeam ce e în spatele perdelei de fum. Văd „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” ca un manifest pentru persoanele creative și un compendiu de sfaturi pentru ceilalți oameni. Blaga cheamă oamenii creativi să se bucure de mistere, să încerce să le adâncească, să ia din ele ceea ce este bun pentru creație, pentru ca aceștia să poată crea alte mistere pentru alte persoane, care, la rândul lor, vor duce mai departe tradiția. Același lucru se poate spune și pentru cei care nu creează. Nu încercați mereu să pătrundeți un mister. De multe ori masca unui lucru, ideea că el poate sau nu poate exista (pisica lui Schrodinger) este mai interesantă și mai benefică decât cunoștința sigură a lui.

Wiz out.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s