Patul lui Procust, de Camil Petrescu

Primul roman doric pe care îl voi revizui, urmat de Enigma Otilie un pic mai târziu. De la început, voi spune că nu îmi face plăcere să scriu despre el, pentru că nu mi se pare interesant firul epic. Ca și în celălalt roman al lui Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, și în „Patul lui Procust” ni se prezintă drama inadaptatului intelectual, în relație cu una sau mai multe iubiri. Personajele trec prin tot felul de stări, de la iubire „totală”, la gelozie, sentimentul de trădare și tristețe. Ceea ce nu îmi place la romanul acesta este că găsesc în el pasaje pe care le-am întâlnit și în viața cotidiană, pasaje care, deși m-au impresionat, mi-au lăsat un gust amar în gură. Nu îmi place să le citesc, amintindu-mi de situații neplăcute. Ca o mică paranteză, asta se întâmplă și în Game of Thrones. Am citit romanele (să sară trolii, „că cărțile fantasy nu ie romane”) din A Song of Ice and Fire (pentru că așa se numește seria mare a lui George R. R. Martin) și am avut multiple episoade sau personaje care mi-au displăcut. Apoi a apărut serialul TV, la care m-am uitat pentru că mi se pare interesant, doar ca să regăsesc scene care nu mi-au plăcut în romanul inițial. Același sentiment, două situații diferite.

Revenind la romanul nostru și la intelectualii inadaptați care sunt în el, voi începe prin descrierea succintă a acțiunii în raport cu personajele. Sunt 4 persoanje + naratorul, dar legăturile dintre ele mi-au luat vreo 2 zile pentru a le înțelege. 2 personaje feminine, Doamna T.(pe numele ei adevărat Maria T. Mănescu) și Emilia (mereu îmi vine în cap Otilia când scriu numele), reprezintă „declanșatoarele” intrigilor. Cei 2 bărbați, Fred Vasilescu (cunoscut și sub numele de X) și Demetru Ladima(serios acum, viitorilor autori, FOLOSIȚI NUME UȘOR DE REȚINUT. Învățați de la Ion. Ion, Ana, Vasile.), „intelectualii” noștri.

Povestea „întortocheată” de care vă povesteam vine din următoarele, și o să încerc să scriu cât mai puțin despre partea care mie mi se pare interesantă în roman: un jurnalist (Camil Petrescu transpus în personaj), află de la Doamna T. despre povestea ei de dragoste cu Fred Vasilescu. Jurnalistul o roagă să îi dea mai multe detalii, iar ea îi trimite trei scrisori. De-a lungul celor trei scrisori ne este povestită din punctul de vedere al Doamnei T. povestea lui Fred Vasilescu și a lui Ladima, împreună cu un misterios D. care o urmărește pe Doamna T. și cu care aceasta va avea anumite relații mai târziu în roman. După cele trei scrisori ale Doamnei T., suntem introduși în lumea văzută de Fred Vasilescu, printr-un caiet de memorii pe care acesta l-a donat jurnalistului, caietul fiind intitulat „o dupa-amiază de august”. Expunerea lui Fred începe când el se duce la Emilia, o semi-prostituată cu vise de a ajunge actriță (ca toate prostituatele. Mai puțin cea din videoclipul de la Metallica, Turn the Page.). După ce Fred face ce faci în general în situațiile astea, ajunge și la o parte de discuție în care Emilia îi povestește că a Ladima i-a trimis scrisori și că acesta era îndrăgostit nebunește de ea. Fred își dă seama că îl cunoaște pe Ladima și își aduce aminte de momentele petrecute cu acesta (insert running-on-the-hills montage here). Acesta trece prin viața sa, a lui Ladima și a doamnei T., povestind cum Ladima este singurul căruia i s-a confesat despre dragostea pentru doamna T., cum Ladima a ajung editor la ziarul Veacul, ținut de Nae Ghiorghidiu și cum Ladima a murit sărac, în mizerie, pentru că o iubea pe Emilia dar aceasta îl batjocorea, și pentru că a refuzat să scrie la ziarul respectiv povești în care nu credea.

O să discut un piiic de tot despre Ladima imediat, dar haideți să vă spun ce mi s-a părut interesant la „Patul lui Procust”. Primul lucru interesant este titlul, care ne duce cu gândul la Procust, cel care acosta trecători pe care apoi îi mutila dacă aceștia nu încăpeau perfect într-un pat de aramă făcut de el. Titlul reprezintă, în acest caz, nu povestea unui sadist nebun, ci povestea intelectualului și a societății. Intelectualul este văzut ca „cel care nu se poate adapta în societate”, iar societatea este Procust, care crează șabloane și reguli nescrise și apoi resping pe oricine care nu se încadrează. Titlul se referă la povestea lui Ladima, nu a lui Fred, Fred fiind prezent aici doar pentru a expune întâmplările. Ladima s-a îndrăgostit de o prostituată, trăiește în mizerie și nu are bani pentru că, din moralitate, a refuzat să scrie articole în care nu credea în gazeta Veacul. Văzând că este batjocorit de Emilia, care râdea de el ieșind cu alți bărbați, Ladima decide să își pună capăt vieții. Ca să nu își strice imaginea de critic înfocat al diverselor jocuri politice și financiare și cea de poet, Ladima împrumută 1000 de lei (el fiind falit), scrie o scrisoare doamnei T. (pe care a întâlnit-o o dată sau de 2 ori în tot romanul) și se sinucide. De ce a făcut asta? Banii ca să nu se știe că era sărac iar scrisoarea pentru Doamna T. ca societatea să o vadă drept o sinucidere din pasiune pentru o intelectuală. Ce a făcut mai exact societatea pentru a-l determina pe Ladima să se sinucidă? Nimic. Serios. Ladima a fost părăsit de o prostituată pe care o iubea nebunește și a refuzat diverse. Astfel, Ladima nu acceptă să își strice principiile morale pentru bunăstarea fizică, ajungând să se sinucidă.

Cealaltă parte interesantă mi se pare modul de creere a romanului. Acesta este scris ca un roman epistolar, format din diverse documente aduse de personaje unui jurnalist ce îl reprezintă pe Camil Petrescu. Astfel, Camil Petrescu scrie un roman în care Camil Petrescu, jurnalistul, vrea să scrie un roman despre o poveste tragică de dragoste. Inception? Cam așa ceva. Principiul pe care e construită modalitatea de narațiune se numește „convenția anulării convenției”. Astfel, Camil Petrescu încearcă să ne facă să credem că personajele și acțiunea sunt reale prin diverse metode, când, în același timp, ele nu sunt. Da, e ambiguu. Dar aparent asta face Camil Petrescu cel mai bine. Totul e ambiguu la el.

Mai trebuie să menționez că, pentru a da autenticitate romanului, Camil Petrescu publică, în notele de subsol din roman, diverse articole din ziare sau reviste, care au legătură cu întâmplările curente.

Ok, am scris mult. Și mai e. Din fericire mai am doar două idei. V-am spus mai sus că lui Petrescu îi place să fie ambiguu (nu, nu știu de ce). Este interesant să analizăm un pic de ce sunt folosite doar inițiale și nume de cod în convorbirile doamnei T. cu jurnalistul. Sunt folosite numele de Doamna T., X și D. Nu ni se spune niciodată că D ar fi Demetru Ladima, dar putem specula. Acest D este un tip care o urmărea pe Doamna T. și cu care ea ajunge să întrețină diverse relații din milă. Deci, de ce această nevoie de ambiguizare a unor personaje a lui Petrescu? Sincer, nu știu. Pot doar să spun că eu cred că el a făcut asta pentru a „pipera” un pic atmosfera și de a adăuga la autenticitatea romanului și ideea de rușine socială dacă ar fi publicat romanul cu numele întregi ale personajelor respective. Ăsta fiind punctul de vedere al doamnei T. Știți voi, e ca atunci când tipele își fac poze goale în baie, dar nu prind și fața în poză.

Cea de-a doua idee este aceea că societatea nu acceptă pe cei care nu se încadrează în tipare, și nu se supun regulilor sociale. Este aceea de societatea și bârfa ca mecanism de auto-reglare a comunității. De aceea Ladima nu vrea să fie cunoscut faptul că umblă cu o prostituată, un fapt des întâlnit în literatură și aparent nu doar la noi, cred pentru faptul că în toate societățile prostituatele sunt văzute ca parii. Astfel, există nu doar episodul acesta impresionant al lui Ladima, ci și episodul lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni cu Nineta Romulus, tot o fată care era văzută ca „ușoară”, iar atunci când părinții lui Petrini află de relația dintre cei doi au o reacție violentă împotriva relației, din pricina viitoare păreri a satului despre ei, din cauza fiului lor. Altă relație asemănătoare este cea dintre Tyrion Lannister din A Song of Ice and Fire (vedeți cum americanii pun litere mari pe substantivele din titlu, dar noi nu?) și o altă prostituată, relație care este terminată imediat de tatăl lui Tyrion, pentru simplul fapt că ar păta mândria familiei.

Cam atât pentru Patul lui Procust. Sincer, nu mi-a plăcut. Ați văzut cât de mult mi-a luat să scriu rezumatul acțiunii.

Wiz out.

P.S.: Am uitat să menționez diverse. Adică este folosit timpul afectiv, acțiunea sărind de la un moment la altul, întâmplările nu sunt cronologice. Pentru că este un roman modern.

3 thoughts on “Patul lui Procust, de Camil Petrescu”

  1. Lol, Emilia nu era prostituată. Era ușuratică, și curvă poți să zici, dar prostituată înseamnă deja că cerea bani pe servicii, ceea ce e complet fals. Vezi, dacă nu citești cartea?😀

  2. Ai făcut o analiză strict raţională, ori un roman de dragoste n-are nimic de-a face cu raţiunea.
    Te întrebi de ce e Camil Petrescu ambiguu? Pentru că ai spus că n-ai idee, îmi permit să-ţi dau eu răspunsul. Pentru că ăsta e farmecul, arta, peniţa romancierului.
    Ladima a aflat relativ târziu că Emilia e prostituată, în universul lui era o actriţă neînţeleasă. Şi chiar când a aflat, tot şi-a pus ochelari de cal şi s-a făcut că nu vede.
    Ladima a fost cumva sclavul doamnei T, îi cerşea acceptarea în spaţiul ei de viaţă. Doamna T, o fiinţă total diferită de Emilia.
    Fred Vasilescu nu era un intelectual, îşi recunoaşte singur limitele, era doar un îndrăgostit absurd.
    BTW, inaugurarea garsonierei lui Fred decorată de doamna T, cu descrierea crudă dar şi delicată a unui act sexual, face parte dintre cele mai frumoase scene de sex, scrisă cumva altfel. După cum ai analizat aici, pare că ai citit romanul cu atenţie şi ştii despre ce vorbesc.
    Cunosc Patul lui Procust par coeur, la orice oră din zi şi mai ales din noapte.
    PS1 Ori am eu orbul găinilor, ori n-am găsit nicăieri ID-ul tău de twitter
    PS2 Nu mai evita cratima “nu îmi place” în loc de a folosi nu-mi place
    PS3 Eşti foarte talentat, ai peniţă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s