Moromeții, de Marin Preda

Alt roman ionic și, din fericire, ultimul! E bine, cafea la bord. Timpul să ne înfruptăm din…Moromeții.

Roman care a a apărut în două volume la distanță de peste 10 ani (12 mai exact, primul în 55, al doilea în 67). Ideea romanului este aceea de schimbare. Îți vei compromite valorile morale pentru a te adapta schimbării, sau vei fi asemenea unui stejar și vei încerca să reziști cât poți împotriva furtunii, care, eventual, te va dărâma?

Așa intră în scenă eroul romanului, „intelectualul” Ilie Moromete (copii, Moromete săracu nu era deloc intelectual, era, cel mult, un țăran filozof, conform G. Călinescu. Am pus intelectual pentru că a fost o gafă la bac anii trecuți în care cineva l-a abordat pe Ilie Moromete ca intelectual). Ilie Moromete e, într-adevăr, țăran, într-un sătuc numit Siliștea Gumești, înaintea, în timpul și după al doilea război mondial. Acțiunea romanului se petrece într-o perioadă de aproximativ 25 de ani. Moromete e un țăran cu influență în satul său, datorită caracterului său puternic și a personalității joviale.

Înainte să discutăm despre de ce Moromete e respectat în sat, hai să vorbim un pic despre familie. Familia lui Moromete are 8 membri, cu tot cu el. El, soția sa, Catrina și cei 6 fii și fiice ale sale. Moromete are 3 fii mari dintr-o altă căsătorie, din cei 3 pe unul în cheamă Achim. Mai este unul numit Nilă și un al treilea, Paraschiv (dar, sincer acum, nu mă aștept să și țin minte numele loc la BAC). Din căsătoria cu Catrina are 2 fiice și un mezin, pe numele lui Niculae (numele lui trebuie ținut minte pentru că are un rol important în al doilea volum.Faceți ca mine, țineți-l minte ca numele răposatului).

Acțiunea, pe scurt, din primul volum, este următoarea: Moromete are parte de tensiuni în familia sa pentru că cei trei fii mari voiau să evolueze, să meargă la oraș și nu își înțeleg tatăl care vrea să rămână fidel modului arhaic de viață. Moromete are multe datorii, ajunge să taie un salcâm din curte pentru a face rost de bani. De asemenea mai vinde și niște pământ, tot ca să facă rost de bani. Cei trei fii îl părăsesc, pleacă la București cu toate oile și restul avuției lui Moromete, acesta fiind motivul pentru vânzările prezentate anterior. Fiul cel mic, Niculae, vrea să meargă la școală dar Ilie nu e prea încântat de această perspectivă.Prima parte se termină cu vânzările și Moromete începând declinul său, datorat plecării fiilor la București.

Al doilea roman prezintă venirea războilui, moartea a doi din cei trei fii din București, unul pe front, altul de tuberculoză. Niculae se face comunist și încearcă să îl convertească și pe Moromete dar nu reușește. Fiind trimis cu o sarcină de la „județeană”, Niculae supervizează recolta unui lot de grâu dar este aruncat într-un joc politic pentru putere din care nu scapă decât când este dat afară din partid, își continuă studiile și ajunge inginer horticultor. Moromete își continuă declinul, nu mai este respectat în sat, eventual moare, dar moare ca un om independent, știind că nu și-a sacrificat moralitatea modului său tradițional de viață pentru noile dogme. Ultimele sale cuvinte sunt „Domnule, eu întotdeauna am fost independent!”.

Episoade care mie mi s-au părut importante pentru caracterizarea lui Moromete sunt atunci când Niculae ia premiul I în școala primară iar Moromete rămâne profund impresionat de ceremonie și de fiul său, crezând că Niculae urma să rămână repetent. De asemenea, Moromete se duce la București după cei trei fii ai săi pentru a-i încerca să îi aducă înapoi în Siliștea-Gumești, dar aceștia refuză, moment în care Moromete admite că „de acum încolo, mi-am luat mâna de pe voi”. Când fiul său moare în război iar Moromete află asta dintr-o scrisoare venită „într-un plic negru”, Moromete are un moment de liniște descris de Preda ca momentul în care Moromete își lasă capul jos și pare a deveni foarte slab, ca și cum o pală de vânt ar putea să îl ia de pe pământ. Toate aceste momente mi s-au părut importante pentru că îl descriu pe Moromete tatăl, în opoziție cu Moromete șeful familiei, sau Moromete omul popular din sat. Aceste momente arată vulnerabilitatea unui tată atunci când fiii săi îl înduioșează prin fapte pasive, fie în bine sau în rău, și descriu cum poate pierderea unui copil să afecteze un părinte.

Motivul pentru care Moromete este văzut și ca „țăran filozof” este că el are momente în care monologhează, singur, încercând să își explice acțiunile sale sau pe cele ale celor din jur. Un episod important este când Moromete, la bătrânețe, iese pe câmp, este prins într-o ploaie torențială și începe să sape un șant în jurul unei căpițe de fân, în timp ce vorbește despre copii și rolul lor ca viitor părinți. Moromete blamează copiii săi, judecând că nu își vor putea învăța la rândul lor copiii, în timp ce se exonerează, argumentând că el i-a învățat valori morale și cum să se descurce în societate.

Ceea ce este interesant atunci când ai mai multe romane de același autor pentru studiu este că poți face paralele între personaje și situații. De exemplu, poți să faci o paralelă între Moromete și Victor Petrini, personajul lui Marin Preda din „Cel mai iubit dintre pământeni”. Amândoi sunt reprezentanți ai unui stil „vechi” de viață peste care vine un stil nou. Diferența între cei doi este că Petrini își curbă moralitatea și ajunge din ce în ce mai animalic, compromițându-și sufletul și omorând doi oameni pentru a lupta sistemul (deși al doilea a fost în proprie apărare), în timp ce Moromete alege să nu lupte, să își trăiască viața lui, încercând doar să păcălească schimbările atunci când intersecția cu sistemul noi era inevitabilă. O comparație care îmi vine în minte este că Moromete este piatra de râu care stă pe loc în râu și este modelată de cursul apei în timp, iar Petrini este ca un copac care a căzut, încercând să stăvilească râul, dar ajunge la final să fie rupt de apele repezi ale râului.

Cam atât pentru Moromeții. Mi s-a părut interesant, deși descrierile sunt destul de plictisitoare, pentru că prezintă o altă față a țăranului.

Wiz out.

P.S.: Puteți să faceți, de asemenea, o paralelă între Ion și Moromete despre viziunea asupra pământului. Ion era obsedat că pământul îl făcea cool, în timp ce pe Moromete doar îl hrănea și îi aducea stabilitate financiară. Din nou, Ion – copil traumatizat, Moromete – țăran normal, deși mai inteligent decât norma.

2 thoughts on “Moromeții, de Marin Preda”

  1. Comform taxonomiei lui N. Manoleascu “Morometii” este un roman doric! Informati-va inante de a scrie ceva nu da-ti pur si simplu copy-paste

    1. Draga “Cum poti zice asta”: imi pare rau din cauza faptului ca tu crezi ca am dat copy paste. Trebuie sa intelegi ca ceea ce am scris este ceea ce aveam in cap inainte de BAC si este opinia mea personal-critica asupra unuia din textele pe care le-am avut de studiat. Daca tu ai CITIT taxonomia lui “Manloeascu”, felicitari, sunt sigur ca ai inteles mai bine decat mine ce tip de roman este Morometii. Din fericire, sper ca cititorii acestui blog sa citeasca postul asta pentru o alta opinie asupra romanului in general, si isi pot da seama si singur detaliile tehnice, cum ar fi tipul romanului. Iti multumesc pentru observatie si pentru opinie🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s