Ion, de Liviu Rebreanu

Tot în febra BAC-ului, trebuie să învăț ION. ION, BAC, vă las pe voi să vă dați seama de asemănări. În primul rând ambele cuvinte conțin litere ale alfabetului englez.
Oricum, fără prea multă pălăvrăgeală, hai să vorbim despre Ion, capodopera lui Rebreanu. Ideea din Ion e simplă. În vremea în care dacă aveai pământ erai bogat, un puști, numit Ion, vrea și el pământ. O lasă pe o tipă urâtă da’ cu avere însărcinată ca să pună mâna pe avere, căsătorindu-se cu ea. Tipa face un copil, apoi se spânzură pentru că nu îi plăcea să fie bătută mereu de soțul ei și batjocorită de soacră. Din când în când mai pleacă înapoi acasă la taică-său, unde, în schimb, primește același tratament. Ion, care de fapt o iubea pe o altă tanti, Florica, fuge după ea și ajunge omorât de rivalul său, George B. Ah, și copilul moare și el.

Evident că nu doar asta e povestea, sunt mult mai multe implicații, planuri narative, sub-conflicte. Ceea ce mi s-a părut urât la Ion este ceea ce mi se pare urât și la sistemul nostru de învățământ. Ion a fost publicat în 1920, când lucrurile astea nu erau prea cunoscute, iar în clipa în care pui oamenii față în față cu realitatea, atunci se minunează. Problema, în diferența de 90 de ani de atunci și până acum, este că faptele nu mai sunt noi. Vezi astfel de lucruri zilnic la Știrile de la ora 5, nu mai există șocul care să te țină captivat. Ion e un roman vechi, care, deși abordează o problemă încă existentă, nu mai poate stârni entuziasmul cuiva. Din nou, ceea ce trebuie să știi despre Ion la BAC este exact ce vor ei să știi. Că e roman realist, obiectiv, monografie a satului etc. Dar oare doar asta este?

În ceea ce cred că este unul din cele mai competente referate de pe internet despre Ion(link) am găsit o idee care mi s-a părut interesantă. Partea este următoarea:

Ion al Glanetaşului se situează la intersecţia mai multor tipo­logii realiste. Din punctul de vedere al categoriei sociale, el este tipul ţăranului a cărui patimă pentru pământ izvorăşte din convin­gerea că acesta îi susţine demnitatea şi valoarea în comunitate. Din punctul de vedere al categoriei morale, Ion este tipul arivistului, înrudit cu Julien Sorel, cu Dinu Păturică sau cu Tănase Scatiu, cei fără scrupule morale, ce folosesc femeia ca mijloc de parvenire.

Ceea ce urmează să spun este o opinie de-a mea, deci probabil nu este corectă, don’t troll on it too much. Ion este un roman realist. Este un personaj creat după o tipologie reală. La fel și Ana, și tatăl Anei, tatăl lui Ion etc. Până și satul creat este bine realizat pentru a descrie vremurile respective, de început de secol 20. Totul este creat de Rebreanu pe o structură. La fel cum toți cei care au creat personajele respective le-au creat pe o structură. Un fel de arhitectură de personaj și lume, care începe din același punct dar se termină diferit la fiecare.

Ceea ce mi s-a părut interesant la Ion, după ce am citit referatul respectiv, pentru că până atunci nu mi s-a părut nimic interesant la Ion, a fost să mă gândesc la toată infrastructura din spatele lui. Cum ar fi dacă Ion nu ar fi Ion, Ana nu ar fi Ana și tot așa mai departe? Dacă satul Pripas nu ar mai fi Pripas, ar fi doar un loc de desfășurare și atât? Știu că practic asta este, dar, la fel ca în Matrix, câți oameni conștientizează asta? Serios acum, luați imaginile din capul vostru cu Ion și scoateți texturile de pe ele. Scoateți toate culorile, tot, carne, oase, poligoane, până când vă rămân doar liniile mari. Acum „jucați” acțiunea. E diferit? Cum? Ce vi se pare diferit? Ana nu mai este luată pentru pământ, este luată pentru simbolul averii, Ion nu mai este un copil cu probleme de adaptare, este pur și simplu un instrument pentru intrigă. Tatăl Anei este o piedică pentru ceea ce era Ion, este ca un zid de care trebuie să treacă. Partea interesantă care se ridică aici este că, o dacă ce îți dai seama care e structura pe care stă opera, poți să reconstruiești orice, pornind de acolo. Ca să fiu în trend cu diversele, gândiți-vă la Ion prin prisma „A game of Thrones” sau, cum îl mai știu alții, „Urzeala Tronurilor”. Gândiți-vă la Sansa și Joeffrey, de ce este Sansa importantă? Cine este „zidul”, tatăl lui Ion? Deși în cazul ăsta nu apare nicio Florica, veți vedea mai încolo (în cărți) o situație asemănătoare, cu Robb Stark, la care veți putea aplica template-ul de Ion.

Oricum deja aberez prea mult, e o idee necoaptă.

Wiz out.

P.S.: Ion nu mi-a plăcut. Deloc. De ce? Pentru că e previzibil. Pentru că e un roman realist în care nu se întâmplă mai nimic, mai ales în partea cu Ion. Partea cu Herdelea a fost singura care mi se părea mai în regulă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s