Ticeăr. Liv zous chids ăloun.

Da, al doilea post pe ziua de azi. Plictiseala e de vină. Sau faptul că am prea mult de zis încât cele 160 de caractere de pe twitter nu îmi sunt de ajuns. Mai sus aveți varianta originală de la Another Brick in the Wall, de la Pink Floyd. Uitați-vă la clip, merită toate cele aproape 4 minute.

Deci, prima chestie pe ordinea de zi: educația (sau lipsa ei) în .ro, în special în pseudo-sistemul școlar. Problema e că la noi, în .ro, există o acută lipsă nu neapărat de interes din partea profesorilor, care deși există pentru mulți din profesorii pe care îi cunosc (datorată, în mare parte și lipsei de interes din partea elevilor presupun) nu este cea mai mare problemă. Cea mai mare problemă este lipsa lucrului practic în școli dar mai ales aplicabilitatea a ceea ce învățăm în lumea de afară.

Prima chestie: lipsa lucrului practic. Pe vremea lu’ răposatu nu aveai net și seara furai TV de la bulgari dar măcar naiba, făceai experimente prin laboratoare de te luau dracii. Citeam mai demult Cișmigiu and comp. unde povesteau despre cum făceau experimente ca să demonstreze conductabilitatea corpului uman prin electricitate statică. Mă rog, nu mai zic mai mult că parcă văd că deja am scris o prostie legată de fizică. Oricum, i-am spus la un moment dat profului de fizică de experiment, mi-a zis că îl știe și că e fain dar nu are voie să îl facă. Că trebuie să îndeplinească nu știu ce norme ca să facă anumite experimente și ăla nu se încadrează etc. Mereu m-a enervat toată supra-protejarea asta a copiilor de către idioții din minister. Copiii își iau bătaie în curtea școlii că l-au supărat pe un marțafoi și nu face nimeni nimic că ăla e baștan da nu ai voie să faci un amărât de experiment în laborator că nu îndeplinește normele. Mi se par chestii stupide. Ca să nu mai vorbim de cât de „bine” dotate sunt laboratoarele din școli și licee. Aparent majoritatea școlilor mai cumpără un calculator (ca să intre mai ușor ielevii pi mies) decât un dinamometru.

A doua problemă e că nu faci chestii care chiar te ajută în viață la școală. O să îmi săriți în cap, nu îmi pasă, asta e opinia mea. Tot nu cred că faptul că știu că scriu cu falangele care sunt mișcate de mușchii palmei care stau pe (am uitat oasele palmei) mă ajută dacă nu sunt doctor în loc să știu că scriu cu degetele pe tastatură. Sau că rezolvând nu știu ce ecuație mă va ajuta să văd marele adevăr în viață. Din anii ăștia de liceu, 9 10 și 11, cele mai practice materii mi s-au părut româna, logica, psihologia, economia și antreprenoriala. Dacă nu am fi avut profe incapabile la ultimele 2 ar fi fost și mai fain,dar asta e. Nu văd rolul practic în majoritatea științelor reale în afara cazului în care vrei să dai la o facultate de profil. Nu îmi ziceți că așa e dacă am ales real, am presupus că la „Colegiul Național de Informatică” se face info. Greșit. Oricum. Aș da un curs de jurnalism/dezbatere/teatru/fotografie/croșetat oricând pe o oră de chimie sau fizică. Problema, din punctul meu de vedere, e în programă. Profesorii sunt capabili, evident, dar le lipsește scânteia aia pe care presupun că o aveau când s-au înscris și pe care o văd acum la profesorii tineri,aia în care cred că pot schimba destine, pot influența și modela mințile noastre. Ei bine, POT. La fel cum profesoara de română din 9 10 mi-a schimbat părerea cu privire la literatura română și profesorii de la BAC de la română, la fel presupun că pot toți să o facă. Dar programa e infectă la materiile reale. Trebuie răsfirată, trebuie profesorii lăsați să COMUNICE cu elevii, să aibe un dialog, să le explice în termeni PRACTICI noțiunile, nu doar că greutatea este egală cu masa ori accelerația gravitațională, să le spună și la ce e bună și lucruri de genul. Și să facă experimente.Și…chestii de genu. Singura dată când chiar m-am implicat la ceva la fizică anul trecut (nu zic de chimie că la aia sunt demult pe dinafară) a fost când proful ne-a dat de făcut un referat sau ceva de genul despre Figurile Lissajous (parca se scrie) care arată foarte mult a light-painting (mai târziu am descoperit ce sunt și că au și o regulă în spate) și încă o dată când ne-a pus să citim din New Kind of Science a lui Stephen Wolfram și să facem un referat legat de unul din capitole. Atunci cred că a  fost unul din puținele momente în care chiar m-a interesat școala.

Deci, profesori, nu fiți ca ăia din videoclipul lui Pink Floyd din 82 sau 84, încercați să le explicați copiilor ce și cum și de ce, încercați să aveți un dialog, nu un monolog, încercați, pe cât puteți, să vă faceți materia INTERESANTĂ, nu doar ceva obligatoriu că trebuie să trec sau să iau nu știu ce medie🙂 Revin probabil diseară cu un post despre celălalt videoclip al aceleiași melodii.

Wiz out.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s