În pantofii tăi

Ce ați citit mai devreme e doar, efectiv, o zburdare a minții. Am început să scriu ceva, cum fac de obicei la început de post, care nu are nicio legătură cu tema principală, după care mi-am zis că sună interesant, așa că am continuat și a ieșit aia. Care îmi place, sincer. Mai ales pentru că sunt în cap, 100 de cuvinte😀

Revenind la subiectul principal, după mica mea…deviație. Am fost cu niște oameni la o terasă destul de drăguță, cel mai aproape lucru de Vamă, din București. Am râs, am făcut glume, am vorbit, am dezbătut, am aflat lucruri noi, ne-am simțit foarte tare în principiu. Dar este adevărat, oare? Nu știu despre voi dar eu în general când vorbesc de bine și e vorba de un grup, vorbesc la plural. Acum, întrebarea care se pune în mod evident e următoarea: de ce vorbesc în numele tuturor? Bine, răspunsul e și mai evident: pentru că toți îmi sunt prieteni și cred că îi cunosc destul de bine încât să pot să vorbesc pentru ei. Doar că știu din proprie experiență că de multe ori nu e așa. Știu că de câteva ori în trecut mă prefăceam să par fericit pentru ca toți din jurul meu să fie mulțumiți când mie de fapt nu îmi era deloc bine. Oricum, nu e vorba de mine aici. Really. I stopped being an emo kid(not trend-wise) quite a long time ago.

Cum știm ce gândesc ceilalți, cei din jurul nostru, în principal cei apropiați? Nu avem cum să știm ce gândesc ei, putem doar să analizăm și să deducem din limbajul lor, corporal și verbal. Cel verbal poate fi ușor falsificat, cel corporal mai greu dar nu imposibil. Deci ajungem la o decizie interesantă, toată lumea poate minți pe oricine. Dacă se chinuie. E o expresie, eu o știu în engleză dar presupun că există omologul și în română: „Walk a mile in my shoes.” deci „Imaginează-te în pantofii/locul meu.” ar fi echivalentul cred. Cum ar fi să putem să citim mințile sau doar sentimentele celor din jur? Să știm cum se simt, ca să putem să ne schimbăm sau nu comportamentul? Să putem să ne dăm seama când cineva este trist, sau fericit, sau melancolic sau când îl doare ceva, fără ca el să ne spună? Ar fi un fel de invadare foarte gravă a intimității, știu, dar, cel puțin în cazul meu, pentru prietenii mei aș putea să fac așa ceva, să le permit „accesul” la mine, dacă și ei m-ar lăsa pe mine. Acum îmi veți sări în cap că asta ar trebui deja să se întâmple, că de aia se numesc prieteni, că ar trebui să îți zică cum se simt, că există o relație specială între voi care implică automat și sinceritate etc. Nu pot să vă spun decât asta: ce se întâmplă când respectivul pune bunăstarea unuia sau a grupului mai presus de cea personală, mai ales dacă problemele nu au fost făcute de cineva din grup ci de un factor extern? Dacă acel cineva vrea să se sacrifice pentru ceilalți? Data viitoare când sunteți într-un așa-zis „colectiv” de prieteni, puneți-vă întrebarea asta: cum ar fi să fiu în locul fiecăruia din ceilalți?

Wiz out.

2 thoughts on “În pantofii tăi”

  1. Amu, depinde cum rezonează omul cu tine, că se întâmplă să nu poți încălța pantofii anumitor persoane oricât de mult ați vrea și tu, și respectivul… eu astăzi am avut ocazia să port, la propriu, niște pantofi cu trei numere mai mici. Pentru 20 de minute, dar a fost groaznic.
    Spor!

  2. Eu am o problema mai dubioasa.
    Ce se intampla daca reusesti (pana la urma) sa te pui in pantofii cuiva si, dupa ceva timp, iti dai seama ca nu iti place? Ce se intampla daca realizezi ca esti mult mai slaba decat persoana respectiva si esti convins de faptul ca nu ai rezista in pantofii respectivi?
    Da, teoretic ar trebui sa ai mult mai mult respect pentru persoana respectiva. Dar niciodata nu o sa te mai poti situa la acelasu nivel cu ea. Intotdeauna o sa te simti net inferior.
    And that sucks.

    Am zis.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s