Elementul surpriză(Serialu’ cu controlorii 11)

Sau cum zicea un banc din multele cu Chuck Norris, el nu recunoaște tabelul periodic al elementelor pentru că nu știe decât elementul surpriză.

Ce fac eu la 2 noaptea? Evident că scriu pe blog. Cu o melodie drăguță în urechi pe care a folosit-o un tip în singurul filmuleț făcut de fani(aka Machinima) cu WoW care chiar mi-a plăcut. Nu pun link. Nu în articolul ăsta. Dar se numește Hide and Seek. Și melodia, și filmulețul.

Dacă vrei să scapi de intro, scroll-ează până la ”Dar noi?” sau ceva asemănător. Cu asta începe paragraful.

Deci. De ce m-am decis să scriu iar? Știu că probabil te vei uita mâine pe blog și vei vedea că am 3 sau 4 posturi într-o lună. Care au cât de cât un substrat și vei zice ”OMGLOL”, chiar am mai scris. Nu e ceva neobișnuit, e unul din multele alte lucruri pe care le observ. Doar că despre ăsta cred că se merită să scriu. Am pus titlul ”Serialu cu controlorii”. E o serie mai veche de-a mea, iar așa se continuă, pentru că de la ei a pornit. (Sfat: Dacă vrei să citești tot Serialu’, dă click pe secțiunea din dreapta ;)).

Eram azi în tramvaiul 20, mă întorceam frumos de la școală(evident XD) când s-au urcat domnii controlori în tramvai. În mod ciudat, nu i-am observat( de obicei îi văd). Stăteam în picioare și priveam absent pe geam când, evident, mi se bagă o legitimație în față și o voce enervată și plictisită ”Biletul sau abonamentul la control” Îmi scot frumos port-abonamentul în care am și buletinul și bonurile de la abonamente și abonamentul de metrou și, evident, abonamentul de RATB și i-l dau, spunându-i că este înăuntru abonamentul(trebuie să înțelegeți că port-abonamentul meu arată ca legitimațiile din filme: e negru și se desface. L-o fi intimidat.) Stă omul nostru. Se uită când la port-abonament, când la mine. Când la abonament, când la mine. Până la urmă deschide port-abonamentul. Vede chitanțele care, fiind mai recente, erau deasupra. Iar se uită la mine. Îi spun că este și abonamentul acolo. Se uită iar la mine. ”Sigur e aici?” ”Da.” Și mi-l dă înapoi. Ok…conversație ciudată. Accept. Mă pun la loc în meditația din tramvai. În stânga mea era un puștiulachi hi5-ist, gen lentile albastre, păr gelat în sus și cercel în stânga. Erau 3 controlori. (Și acum ascult Home Again de la Blackmore’s Night în greacă. Mda…) Pe scurt: îl roagă să le arate abonamentul. Spune că n-are. Acte. Nu. Secție. Sigur, chiar vrea. Blah, blah, blah. Îl lasă în pace.

De ce? Pentru că nu au destulă autoritate? Am mai pățit-o o dată când au aruncat efectiv un francez din 300 între Romană și Victoriei, deci tupeu nu duc lipsă. Dar aparent doar când cel în cauză nu arată și el tupeu. Oricum. Ăsta e intro-ul. Știu, e prea mult, nu? Doar că mi se pare important tot ce scriu. Altfel scriam mai scurt.

Revenind. Totul a decurs cum mă așteptam. Normal. Perfect normal. Cum se așteptau și ei, și puștiul, și călătorii ceilalți. De ce? Nu mă refer la de ce l-au lăsat, nu prea îmi pasă. Dar de ce mereu ne purtăm la fel în aceleași situații? E a nu știu câta oară când văd exact aceeași scenă. De multe ori cu aceiași controlori. Mereu se termină la fel. Ne comportăm mult prea normal și nu e bine. Pe ei i-a sictirit munca de zi cu zi, pentru că nu cred că mai e vreun controlor care să fii activat de mai mult de 10 ani și să o facă în continuare de plăcere. I-a sictirit viața, i-au sictirit toți care sar mereu pe ei ca și când ei ar fi unicii vinovați.

Dar noi? Noi, restul. Noi, care se presupune că suntem noua generație, noul suflu, viitorul, spuneți cum vreți. Pe noi ce ne sictirește? În afară de școală. Mai mereu ni se spune că școala e locul nostru de muncă la moment. Și totuși cei care ne spun asta sunt foarte obosiți de locul lor de muncă dar nu acceptă ca și noi să fim obosiți de școală. Sau să nu ne placă repetitivitatea ei. Să fim serioși. Ce facem în general? Trezit dimineață, școală(mai mult sau mai puțin), venim cu niciun chef acasă, un pic de TV, un pic de calculator, poate niște teme, învățat, culcat. Cu mici modificări, ăsta este programul majorității din noua generație. De ce? Ceva nu e bine. Nu ne place ce vedem la cei mari, dar nu ar trebui oare să vedem că și noi urmăm aceeași cale? Ar trebui să ne dăm seama de asta și să tragem un semnal de alarmă, să vedem cum facem să începem să ieșim din rutină(nu zic să nu te duci la școală, dar să nu te duci doar pentru prezență) și să gândim un pic cu capetele noastre, nu ale celor de la TV sau ale cercului. Să analizăm ce primim și să ne formăm propriile idei și concepții.

Trebuie să ieșim de sub anonimat. Nu violent, nu. În primul rând trebuie să ieșim de sub anonimat în cadrul propriei persoane, după care în cadrul micii comunități și eventual dacă putem și în cea mare. Gândește. Inovează. Vezi mereu probleme. Caută și soluții. Scrie. Desenează. Exprimă-te(fără să vandalizezi prea mult). Cântă. Pana mea,nu știu, fă bijuterii artizanale dacă asta crezi că te reprezintă, doar nu mai fi gri. Colorează-te și strălucește(cât de show de dimineața pentru copii sună)!

Cum zicea și Jokerul în ultimul Batman(Begins parcă): oamenii sunt obișnuiți cu rutina lor și mereu o urmează. Toți se așteaptă la ceva de la cineva. Au o listă presetată cu ce se potrivește unde și cui și au rămas așa. Hai să trecem noi pe Custom, să putem să ne adaptăm, să improvizăm, să fim mai buni și să reușim să facem față noului. De ce nu, să creem noul.

Cred că e un pic confuz postul. Comentariile sunt apreciate.

Wiz out.
P.S.: Pe tastatura în română de la Windows 7 nu mai sunt parantezele pătrate? Eu nu le găsesc, de aia scriu cu ().

2 thoughts on “Elementul surpriză(Serialu’ cu controlorii 11)”

  1. Hihi..interesant desi nu-mi plac controlorii..imi pare rau ca nu am mai venit la curs dar m-am implicat intr-o activitate cu liceul. Oricum succes tuturor de acolo ca se aproprie examenul:D!!

  2. :)) cat a trecut de cand nu ai mai scris despre controlori?:)) numai pe mine m-au luat in prima zi de facultate…si nu m-au lasat..si-asa nici nu stiam sa ajung bine…am coborat si cu o statie mai incolo din cauza lor….ba unde mai pui….k le-am dat si toti banutii pe care ii aveam:((…si era prima zi…si-asa aveam emotii….eh……:)) minunati oameni, n-am ce zice;)….oricum….daaaaa…..sa fim colorati…….eu sunt in toate nuantele de roz=)) si verde:X:X…..si rosu…si portocaliu…si albastru…..si mov…si tot asa:))……si asa ar trebui sa fim toti:)….dar fiecare sa fie alta nuanta…..sau nush…oricum…e tare ideea:”>…..:)….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s