Timp

Timp, dragilor. Toți avem nevoie de el, unii au prea mult iar alții au prea puțin. Teoretic, timpul este același pentru toți[mai puțin pentru proful de fizică și sacoul lui care oprește timpul.]. Dar ce decidem ă facem cu timpul nostru e decizia noastră.(ok, e ciudată tastatura în RO pe windows 7)  Putem să alegem să îl dormim. Putem să alegem să citim toată ziua.  Putem să alegem să mergem la școală. Sau nu. Să stai pe un joc toată ziua. Să te culci la 9 seara. 10. 11. 12. Sau mai mult.

Teoretic. Ah, diferența dintre teorie și practică e atât de mare. Putem să alegem să îl dormim. Dacă nu e nimeni care să ne trezească. Putem să alegem să citim toată ziua. Dacă avem lumină, sau cărți, sau pe nimeni care să ne deranjeze(un apartament liber ar fi o idee bună aici). Putem să alegem să mergem la școală. Sau nu. Dacă nu ar exista cineva sau cuiva care să ne contrazică părerile despre școală. Dacă 10 absențe nu ar însemna că ți se închid multe uși. Putem să stăm pe un joc toată ziua. Dacă ai calculator. Sau dacă nu e nimeni care să aibă o altă opinie. Poți să stai treaz până la cât vrei tu. Dacă nu e cineva care să te sâcâie să te bagi în pat.

Pentru că sincer, nu e bine pentru sănătatea mintală să stai noaptea în pat fără nimic de făcut, fără să poți să adormi. Începi să îți pui întrebări. Ceea ce e bine. Să cauți soluții. Cu cât găsești mai multe răspunsuri cu atât găsești mai multe întrebări. În cazul meu când încep să mă gândesc la o problemă găsesc încă 5. Și mă sperie lucrul ăsta.

E bine să te întrebi. Și să cauți răspunsuri. E mai urât când nu îți plac răspunsurile. Ce faci când nu îți plac răspunsurile? Aici, pot spune, știu răspunsul. Cauți altul. Nu a mers prin X? Cauți prin Y, o iei de la capăt și întorci problema cum nu te gândeai că ai putea să o faci,  iei frumos spațiul și timpul și  le  modelezi într-un unicorn pe nume Charlie(Youtube dacă nu înțelegeți). Hai să vă zic un banc, apropo de soluții: ”Americanii descoperă după primul zbor în spațiu că stilourile lor nu scriu în gravitație zero. Investesc 1 miliard de dolari în cercetare si 3 ani de zile, și vin cu un pix care scrie în spațiu, la gravitație zero, sub apă etc. Rușii au scris cu creionul.” Dacă ți se pare ceva prea complicat, încearcă să îți dai ochelarii jos. Sau super-teleobiectivul, în alte cazuri. Stai, respiră, du-te pe budă și meditează. Într-un mod ciudat, de multe ori merge.

Ascult 2 melodii la moment. Dagga feat. Cătălin – Cum am crescut și Hrușcă – Dimineți cu ferestre deschise. De ce? Ambele îmi aduc aminte de timp. Prima îmi aduce aminte de ceea ce aș fi putut să fac, de ce am făcut și de ce voi face și că orice drum aș alege, acel drum este doar un drum pe care l-am ales în funcție de deciziile mele iar acum trebuie să merg pe el. Dacă totul mi se pare ok, să rămân pe el, iar dacă nu, să aștept momentul în care să pot să aleg altul. Iar a doua este singura melodie cu care am rămas de la muzică din clasele primare. E o melodie frumoasă. Are versuri frumoase. Și nu spun asta despre multe melodii. Te face să te gândești. Doar că aș fi vrut să ascult o înregistrare cu corul nostru decât cu Hrușcă, dar trebuie să te mulțumești cu ce ai. Nu, nu am nimic cu Ler-imea sa, dar e altceva când o asculți de la niște copilași care nu știau prea mult despre lume și despre bani.

Timpul e al nostru. Cât trăim. Trebuie doar să alegem calea bună de a-l folosi. Problema e…nu există o cale proastă(vezi cost de oportunitate(nu, nu e un articol, e o chestie la economie, dacă nu știi ce e, nu contează.)). Și aici închei.

Wiz out.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s