Libertate

În 89 au murit pentru revoluţie…mulţi oameni. Au murit pentru ca TU să fii liber, să nu fi ca ei, un număr matricol într-un catastif mare. Voiau ca TU să fii TU, şi nu numărul 69 de pe paginile 69/70[da, ăsta e numărul meu matricol :))]. Oricum, ideea e că ei au murit. Au trecut 20 de ani de la revoluţie şi nu s-au schimbat prea multe lucruri în mentalitatea oamenilor: tot stăm la coadă pentru cele mai multe tâmpenii, tot avem închise 3 case din 4 pentru că sunt în pauză de masă la o ţigare în spatele magazinului, tot facem bişniţe la chioşcurile de ziare ca să ne păstreze şi nouă o carte gratis[pe vremuri era cu mâncarea aşa, banane şi alte chestii, dar asta e partea a doua, e doar o paralelă]. Tot avem profesori care au spaţiul lor personal la catedră şi care sunt mai presus de a da singuri un casetofon jos de pe un scaun, aşa că îl cheamă pe un tip din clasă să “dea jos drăcia aia”. Ipocriţi. Da, ipocriţi. Eu sunt profesor modern, da tot te-aş chema să îmi ari pământul dacă aş avea. Eu sunt revoluţionar, dar tot mă bag în faţă la coadă că de, la cei 40 de ani ai mei mă dor picioarele, de ce să stau în spate când pot să mă bag în faţă.

Mda, ar cam fi cazul să opresc toată discuţia despre comunism. Oricum sunt mulţi mini comunişti pe lângă noi, trebuie să avem grijă să îi vedem şi să ne ferim. Libertate… e un cuvânt care generalizează. În democraţie, eşti teoretic liber să faci orice. Păcat că nu ai voie să faci multe chestii din cauza, nu numai a autorităţilor, dar şi a altor factori: vrei să te urci pe terasa unui bloc să faci poze, nu poţi că nu te lasă administratoru, vrei să intri undeva, nu te lasă X, vrei să faci o poză la metrou, nu te lasă tâmpitu de gardian că o să pocneşti metroul. Mă rog, ăştia sunt mini comuniştii de care vă ziceam. Dar ei sunt bătrâni, mai sunt şi printre cei mici. Oricum, am zis că las subiectul, hai să trecem la chestii teoretice iar.

Libertatea e darul fiecăriua, păcat că este îngrădită. Libertatea de exprimare este îngrădită de firea celui cu care vorbeşti, sau a celui care aprobă lucrul respectiv. Libertatea în fapte e îngrădită de alţii. Libertatea în a face ceva e îngrădită de cele mai multe ori de lipsa banilor. Cam tot ce ne rămâne este libertatea în gând, în idei, dar după eşecuri repetate începe să se îngrădească singură. Dacă ţi se dă de prea multe ori peste nas, începi să îl laşi mai jos. Dacă eşti ironizat de prea multe ori începi să nu îţi mai exprimi opinia. De ce e aşa?

Au murit oameni pentu noi, iar noi tăcem. Alţii ne ironizează, râd de noi, fac lucruri care nu ne plac, pe care nu le acceptăm, dar din nou tăcem. Se taie pădurile, se poluează oraşul, se betonează Vama. DE CE DRACU TĂCEM? Avem un drept, dreptul la exprimare. Eu zic: LA NAIBA CU INTERESELE, LA NAIBA CU POLITICIENII. Noi suntem, ca să citez “proşti, da mulţi”. Demo Cratos: puterea poporului. Fiecare individ este slab. Mulţi sunt puternici. Semnul kanji pentru om este ăsta:Photobucket Are două părţi, fiecare neputând sta dacă cealaltă este îndepărtată. Când te prezinţi, la japonezi, expresia respectivă tradusă mot a mot înseamnă te rog ajută-mă. Pentru că ei înţeleg că singur nu vei reuşi,dar cu ajutorul altora poţi.

Adevărul ăsta e: noi suntem viitorul, iar România ar trebui să fie responsabilitatea noastră. Nu îţi place cum e? Nu o da naibii, stai şi schimb-o, nu o va face altcineva pentru tine? Ai o idee? Pune-o în practică, nu aştepta pe altul să o facă. Noi suntem viitorul, noi trebuie să acţionăm: Noi vom schimba ţara în mai bine, sau mai rău, depuinde doar de noi.
Eşti liber? Eu nu ştiu ce să răspund la întrebarea asta.
Wiz out.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s