Eu, Eu, Eu

Ok, deci eu sunt unic. Toţi suntem unici. Eu sunt eu şi numai eu pot fi eu aşa cum tu eşti tu şi numai tu poţi fi tu. E una din lecţiile pe care le-am învăţat la logică şi care au fost completarea unor lecţii mai vechi. Ce voia să spună? Că fiecare suntem o lume, care este mereu diferită de alta. Aşa cum nu există 2 fulgi de nea identici, aşa nu există două persoane identice. Mi se pare logic. Atunci e o problemă: de ce avem persoane pe care vrem să le copiem, de la care vrem să învăţăm, să le imităm.

Şi nu mă refer aici doar la idoli, la personalităţi. Se mai întâmplă să vezi grupuri de xeroxuri pe stradă. Ştiţi la ce mă refer: un grup de băieţi/fete îmbrăcaţi aproximativ în acelaşi stil, cu absolut aceeaşi freză şi aceeaşi expresie pe faţă. Sunt mulţi oameni de genul ăsta, care imită pe cineva, care pur şi simplu sunt ca altcineva pentru că nu pot fi ei, deci e mai simplu să imite pur şi simplu pe cineva. Bine, ăsta e şi rezultatul a chestiilor de genu “eu sunt barosan că am vilă şi merţan” deci toţi acum dacă nu au bani de vilă şi merţan încearcă să imite persoana respectivă prin comportament, fiţe, cum arată.

Nu numai chestia asta. Acum hai să vorbim un pic de şcoală. Am colegi care sunt foarte buni la grafică, la sculptat, la arte. Şi sunt în lic, deci chiar au învăţat la viaţa lor, deci au ceva în cap.  Oricum, ideea e că dacă s-ar fi dus la un liceu de arte…ok, poate ar fi fost lăsaţi să creeze cum voiau ei, dar asta e partea a 2a. Dacă te duci la un profesor, să spunem, de română, şi nu mă refer la profa mea, care chiar e open-minded, la alţi profi, îţi vor spune: uite, nu ai scris bine, aici nu ai vrut să spui asta, aici nuj ce autor nu a vrut să spună asta. Ok, am avut Luceafărul la şcoală. De obicei autorii nu scriu despre ceea ce au vrut ăs spună în poezii, dar Eminescu a scris câteva rânduri în care încerca să explice Luceafărul. Profesoara: “sunteţi de acord cu ce a spus”. Eram ceva de genul o.O? CEEEE? Sincer vă spun, am explodat[la figurat]: “Nu, de ce am crede că ceea ce a spus AUTORUL despre OPERA SA e bun?” Totuşi, omu ne-a scutit de mult timp, ne-a spus ce a vrut să spună, de ce trebuie să fim sau nu de acord cu asta?

Dar am divagat, revenim la şcoală. Toţi vrem să fim individuali. Asta se face dacă suntem originali. Totuşi, la şcoală învăţăm să scriem. Ok, asta e ca să ne înţeleagă lumea. Dar de ce trebuie să învăţăm cum să scriem? De ce nu e bine pentru că nu are rimă, sau e bine pentru că zice profa? De ce încearcă să modeleze profesorii în general ceva ce dacă e modelat poate ieşi diferit şi greşit? Să o luăm altfel: avem un pictor, care are potenţial[am auzit de prea multe ori cuvântul ăsta]enorm, dar nu are educaţia necesară. Dacă cineva îl ia, îl duce la o şcoală, îl educă, poate va deveni un pictor foarte bun, dar niciodată nu va mai avea originalitatea de la început, nu va mai fi… sălbatic, să spunem aşa. Ceea ce voiam să spun este: de ce trebuie cineva să ne spună că nu e bine aşa, că e bine altcumva. Cine e el? A făcut nuj câte facultăţi, ok, dar poate are sfaturi, ok, dar nu mi se pare corect să spună că nu e bine. La o adică, se presupunem că toţi suntem egali,

Cât despre individualitate, Einsein spunea că pentru a fi nu mai ţin minte cum, trebuie să uiţi toate regulile şi să fie totul posibil.

Wiz out.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s