Fugim

Fugim. Suntem în era vitezei, şi asta neîndeamnă, ne face, ne împinge să fugim. Peste tot pe unde existăm fugim. Ne sculăm dimineaţa, fugim să ne îmbrăcăm, să ne facem gigea, să punem 1 tonă de parfum pe noi, după care fugim să ne îmbrăcăm, fugim până  la servici, şcoală, unde ne ducem, după care pe acolo fugim de la un curs la altul, de la un proiect la altul. După ce terminăm fugim acasă, unde fugim să mâncăm ceva, fugim pe mess şi fugim în pat. Mereu când spunem că trebuie să facem ceva folosim “trebuie să fug să…”

Poate fi greu de înţeles, dar suntem dependenţi de fugit. De ce? Până şi în zilele libere fugim. Ne sculăm, stăm în pat, lenevim. La un moment dat vedem ceasul. Între timp fugim printre canalele de la TV. Când vedem ceasul fugim să ne îmbrăcăm să nu întârziem la întâlnirea care ar trebui să fie un pact comun. Ne dăm seama că până la urmă toţi cei implicaţi au întârziat câtze un pic, iar dacă am ajuns mai defvreme ca ei dar totuşi mai târziu le spunem că au întârziat. Ce facem? Fugim până în locul X, unde facem ceva pe fugă, chit că este un fotbal sau un film, văzut în grabă printre vorbele şi comentariile schimbate între fazele mai importante. Dacă sunt mai multe locurio bineînţeles că dacă vedem un mijloc de trasport nu mai aşteptăm, ci fugim[propriu sau figurat] după el. Când am terminat fugim să ne despărţim toţi că trebuie să ajungem acasă sau în altă parte unde ne întâlnim cu altcineva. Ajunşi acasă, din nou rutina din timpul şcolii. A, în timpul şcolii, temele, dacă ne obosim să le scriem, sunt făcute în grabă, mai mereu.

Ce facem? Tot ce e scris mai sus sunt acţiuni. Acum hai să mai vedem şi alte lucruri: mâncarea este, bineînţeles, pe fugă, o piza sau un cheezburgăr, sau o salată de la spring[dacă avem timp] Relaţiile. Presupun că ştim cu toţii termenul de relaţie scurte, de relaţii chiar de câteva ore care se pun  ca relaţii. De ce? Pentru că sunt relaţii pe fugă. Munca multora dintre noi, chiar şi ce fac eu care nu este pentru mine este făcut pe fugă de obicei. Ascultăm muzică pe fugă, apăsând mereu butonul de forward chiar dacă nu am înţeles ce melodie este, mergem la concerte şi ne îmbulzim la ieşire pentru că fugim.

Când suntem relativ singuri, de exemplu în autobuz, chiar dacă stăm, fugim.  De ce spun asta? Pentru ce sunt căştile din urechi? Pentru a nu fi atent la cea ce se întâmplă în jur, pentru a fugi de lume, pentru a fi singur dar nu cu tine. Dacă ai fi fost singur ar fi fost bine, dar eşti cu muzica pe care o asculţi, ai de ce să te agăţi, ai pirostrii în lume reală destul cât să nu bagi în seamă restul lumii dar prea multe cât să nu fii singur.

Deci, întrebarea nu este de ce fugim, ci de cine? Fugim de noi. Ne este frică de noi, de singurătate, chiar dacă suntem cu noi. Ne este frică de conştiinţă şi de sufletele noastre, ne este friică să le cunoaştem deci fugim de ele. Nu pot să dau decât un sfat rezumat într+un singur cuvânt:

STAI!

Wiz out.

One thought on “Fugim”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s