Anti-carii

Anticariate, biblioteci, poduri, librării. Găsiţi intrusul. Da, librăriile sunt🙂 De ce poate vă întrebaţi, în toate găseşti cărţi. Da, dar numai în primele 3 găseşti cărţi vechi, în ultima găseşti cărţi noi.

Aşa că nu o să ne ocupăm de librării, doar de cărţile vechi. Cele mai multe din cărţile vechi au fost reeditate şi tipărite în ediţii noi, mai drăguţe, cu hârtie ceva mai albă. Ceea ce multă lume nu ştie este că, în general, când se retipăreşte o carte, ea se scurtează, probabil pentru că editorul se gândeşte la natură şi nu vrea să consume atâta hârtie în plus pentru câteva fraze sau paragrafe care oricum nu contează prea mult. Aşa e şi la filmele redifuzate după ce le-am văzut la cinema, dar nu mai contează, suntem aici să vorbim despre cărţi. Vechi.

Lucrurile vechi au un anumit miros asupra lor, un miros de…vechi😀 ceva care le face soleme, le dă o anumită distincţie, ceva care le face bătrâne şi unice în acelaşi timp. Cea mai veche carte pe care o am este o “Istorie a românilor pentru admiterea la facultate” din 1923. Este veche, miroase ciudat, dar este preferata mea, nu numai din cauza istoriei. Este luată de la anticariat, cred. Este mai bătrână decât bunică-mea :)) Oricum, o carte veche deţine… Un aşa numit suflet. O dată ce a fost dată din mână în mână,  şi citită de toţi, putem spune, teoretic, că a căpătat o conştiinţă  cumulată şi mult prea multe amprente, i s-au tocit paginile de la atâtea degete, de la atâte persoane care voiau să cunoască, să citească, să lectureze. Cartea veche, tocită, cu pagini îndoite şi coperţi roase de timp nu e urâtă, e frumoasă prin uzura ei, pentru că… A învâţat oamenii, şi ea la rândul ei a luat ceva de la ei, o amprentă sau doar o simplă privire, dar a luat.

Veţi spune că şi bancnotele trec din mână în mână. Da, dar ele nu sunt privite ca altceva decât o marfă de schimb, sunt, dacă vreţi, nişte curve. Cel mai interesant mod de a folosi o bancnotă pe care l-am văzut a fost cel din reclama la cosmote, cu scrisul mesajului pe ea.

Aş mai spune dar nu mai am cuvinte, aşa că voi concluziona. Cărţile vechi, la fel ca şi pozele vechi, alb negru sau sepia, sunt unice, au ceva doar al lor,au esenţa unor oameni cuprinsă în ele, deci aveţi grijă de ele, sunt vechi, dar sunt frumoase.

Wiz out.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s