To party, or not to party

Aceasta+i întrebarea. În ultimul timp am fost pe la câteva ”aniversări” şi nu am fost deloc surprins plăcut de felul în care se desfăşurau. Pe vremea mea, ştiu că la o petrecere era voie bună, era un suc, o şampanie, un vin, un tort, nişte tort şi multă distracţie[gen jocuri de societate, bancuri, multe bancuri, etc] Mai nou, o aniversare nu prea se poate distinge de o petrecere. De ce? Pentru că singurul scop cu care au fost făcute aniversările mai sus menţionate, în oraganizare şi tot, era ca lumea să se îmbete, să cadă lată pe jos şi să se lingă cât mai multe persoane între ele.

E destul de naşpa ce se întâmplă, pentru că aceste lucruri nu se pot ridica mai sus de rangul de banal ”bairam” în care lumea vine, se face praf, se scoală dimineaţă, cheamă un taxi şi pleacă. Deci, cum zice cineva… Ce nu îmi place? Faptul că, la fel ca şi cu Crăciunul, s+a uitat semnificaţia de la început a respectivului eveniment, în cazul de faţă, a celebra ziua CUIVA  de naştere, nu a bea cât de mult poţi după care vezi care vomită mai mult. Scopul este celebrarea acelui cuiva, şi să îl/o faci să se simtă bine prin prezenţa ta, nu prin voma ta. O petrecere[sau bairam] este dată de comun acord comun, cu bani din mai multe părţi, iar scopul este exact acesta: de a te face praf, de a găsi gagici, de a consuma cât mai mult Teachers, Jhonny sau chestii de genul.

Nu am nimic împotriva petrecerilor, nici a aniversărilor, sunt foarte marfă, dar când nu sunt confundate una cu cealaltă.

Da, sigur, o să săriţi, că ce, că băăă, alcoolu e bun, ce plm te bagi tu peste mine? o să vă raspund sincer: faceţi ce vreţi cu viaţa voastră, şi eu cu a mea. Chiar dacă am băut, nu mă laud în general cu asta, dar nu asta e ideea. Ideea este că distracţia în zilele astea a fost dusă la perversiune, şi tot ce cândva  a fost prilej de bucurie, de aniversare, azi este transformat în noaptea de ”hai să vedem care leşină primu”. Ştiu că vârsta asta e , de a bea cât mai mult şi de a încerca şi alte lucruri, dar fraţilor! pentru asta sunt petrecerile, cluburile, Mc-u de la Romană, nu aniversările zilelor de naştere. În principal se spune că o aniversare nu se uită, iată că oamenii nu mai vor să îşi amintească[de beţie] de ziua lor de naştere[le+o fi ruşine că se apropie cu fiecare an mai mult de 20]

O să termin prin versurile unui artist[E.M.I.L.] şi printr+un apel:

”Nu mai ştiu a cui e ziua, doar a cui e noaptea” şi lăsaţi zilele de naştere cu zilele de naştere şi beţia cu beţia

Wiz out.

One thought on “To party, or not to party”

  1. ciudat…funny…si totusi…extrem de adevarat…insa ai idee dc e asa?

    desigur un motiv e acela k…e varsta si k libertatea asta ne lasa sa facem ce vrea pla noastra nu ce vrea mintea:))

    dar cred k de fapt…toata libertatea asta…nea facut sa ajungem la un stadiu unde…messu e viata intreaga pentru unii…si singurele momente knd sunt siliti sa iasa din casa…sunt la sc(dak se duc)si la aniversari…si na…se distreaza si ei k dreak mai dureaza 1 an pana la urmatoarea petrecere=))

    in fine…caterinca caterinca…da totusi stadiul in care am ajuns e critic…ar trebui sa arate cel putin respect pentru sarbatorit si sa vomite dupa ce a vomitat el:|

    PAREREA MEA….

    cretzu1 out:P

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s