Visuri/Vise

Mormânturi, vorba domnului Hurezeanu.

,,Ce vrei să te faci când o să fii mare?” era o întrebare foarte comună pe vremea când eram  eu mai mic, şi încă mai este şi acum. Chiar şi eu  îi întreb pe cei mai mari decât mine ce vor să se facă, bineînţeles cu o altă formulare. Răspunsul de obicei, în cazul meu, era ,,poliţist”. Da, voiam să mă fac gabor. De ce? ,,To serve and protect?” Nuuuu. În niciun caz. Voiam să devin poliţist pentru că auzisem că nenea poliţiştii iau decoraţiuni şi cadouri de Crăciun gratis din Flora[a se citi mită, deşi pe atunci nu ştiam conceptul, nici dacă e bine sau rău, ştiam dpoar că iau chestii gratis]. În timp, realizând ce se întâmplă în jurul meu şi ajungând să urăsc autorităţile pentru felul în care aplică aşa zisa lor lege, dorinţele, visurile[o să las vis+uri] mele s+au schimbat. Pentru că mi+am dat seama că nu e bine să iei mită? Nu, nu din cauza asta, ci din cauză că am început să văd cum funcţionează lumea înconjurătoare. Trebuie să recunosc, nici acum n ştiu exact ce vrau să devin, ştiu doar că vreau libertate, şi că nu am de gând să stau în .ro.

De ce titlul ăsta dacă am de gând să vorbesc despre meserii? Nu, partea cu meseriile era doar introducerea, doar pentru a vă arăta că toţi, pe tot parcursul vieţii avem visuri. Şi că, cu cât avansăm în vârstă, cu atât ele se schimbă, se micşorează, se pierd, se uită, se aruncă într’o cămăruţă întunecată închisă cu o cheie de diamant negru ce va fi furată de un ţigănuş mai maro, şi vor pieri visele în camera aia mică şi strâmtă, singure, fără tine. Iar tu vei pieri fără ele.

E adevărat, cu cât înţelegem mai mulşt din lumea înconjurătoare, cu cât înţelegem mai mult din lucrurile ce kfac lumea asta să se mişte, cu atât renunţăm la mai multe visuri pentru că realizăm că nu se pot împlini, şi devenim din ce în ce mai gri, uită şi mai mereu ne axăm pe problemele pe care le avem în loc să privim în  sus, peste norii cenuşii din cer, sus, spre stele, şi în ele să ne găsimn visele, să le reculegem şi să fugim să le împlinim.

Mereu vor fi lanţuri care să te tragă în jos, totuşi, problema este că poate lanţurile vor fi prea grele ca să scapi de ele. Aici e partea grea, pentru că nu îţi pot spune cum să scapi de ele, din păcate. Eu ştiu că încerc să scap prin visele în sine şi prin creaţie, prin blogul ăsta şi alte lucruri care mă fac să uit de lanţuri.

Ideea e să faci ce îţi place, să ţii minte visurile, şi să le împlineşti de fiecare dată când se iveşte ocazia.

O să închei cu o replică dintr+un film: ,,Dacă visurile se împlinesc, ele nu mai sunt visuri.”

Wiz out.

2 thoughts on “Visuri/Vise”

  1. ,,Dacă visurile se împlinesc, ele nu mai sunt visuri.”(mi-a placut:D din ce film e -daca nu te superi?
    si sa stii ca daca te cheama rares..nu prea vei scapa de mine🙂
    pi.es:chiar imi place cand vad ca si baietii pot gandi normal frate.. bravo🙂

  2. Când se împlinesc…nu, nu mai sunt visuri, sunt realitate😀. Or realitatea care vine dintr-o metamorfoză a anumitor visuri ie bună. Chiar foarte bună. Spun „anumitor visuri” pentru că am de gând să atașez și un îndemn, tot o replică dintr-un film: be careful what you wish for.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s