Ochi

Noi vedem lumea. Cu ajutorul ochilor. Noi, cei normali care am avut norocul de a rămâne normali, nu cei care au păţit câte ceva şi nu mai pot vedea. Da, vedem lumea, ne bucurăm în fiecare zi de soarele care ne intră în ochi, ne clătim ochii cu un peisaj cât mai frumos, într+un parc, la pădure sau mai ştiu eu unde om merge, vedem soarele cum răsare şi apune, vedem luna făcând acelaşi ciclu nesfârşit zi de zi. Ce nu ne dăm seama de obicei, eu cel puţin nu mi+am dat seama decât de prea puţine ori, este că noi privim lumea cu ANUMIŢI ochi. De ce zic asta? Pentru că de multe ori mi s+a întâmplat să văd acelaşi lucru dar din multe perspective diferite. Deci, mai exact despre ce vorbesc? Perspectivele pe care le+am observat le voi scrie aici, poate vă veţi recunoaşte printre ele🙂

Perspectiva plictisitului:
– este acea perspectivă în care priveşti lumea cum trece pe lângă tine şi tu pe lângă ea, în care vezi pe cineva că fură şi nu îţi pasă pentru că eşti prea plictisit ca să faci ceva. Doar mergi, şi mergi, şi mergi, şi dormi.

Perspectiva hiperactivului:
– ca atunci când te întorci de la prima întâlnire şi totul a mers bine, şi îţi vine să zbori. Sari ca să vezi cât de sus poţi ajunge, vezi totul în culori candide şi zâmbeşti doar pentru că îţi place să o faci. Citând exemplul de mai sus, te duci şi îl întrebi pe hoţ cât are un ceas ca să îl opreşti. Supranumită şi Perspectiva Red Bull

Perspectiva jurnalistului:
– atunci când cauţi peste tot ceva interesant, ceva ieşit din comun, doar ca să îl vezi, doar ca să scrii despre ea, ca să ştii că există. Este perspectiva care caută dovezi că există şi ALTCEVA în lume, doar ca să ştie că există. În perspectiva asta mai mereu vrei să notezi ceva, să consemnezi ca să nu uiţi.

Perspectiva fotografului:
-este asemănătoare perspectivei jurnalistului, dar aici cauţi exrtaordinalul în banal, cauţi frumosul în obişnuit, cauţi partea frumoasă a vieţii şi, dacă o găsesţi încerci să o imortalizezi ca să nu o uiţi.

Perspectiva introvertitului:
-atunci când te simţi singur şi trist, şi ţi se pare că nimeni nu te bagă în seamă. Atunci când crezi că nimeni nu te vrea şi simţi că nu mai ai pentru ce să trăieşti. De multe ori doar stai singur în casă şi te holbezi la pereţi, sau plângi până adormi gândindu+te la ce a fost.

Cam la atât pot să mă gândesc la moment, dacă îmi vine ceva nou în minte vă voi anunţa. Dacă mai ştiţi, sunteţi bineveniţi să le scrieţi, o să le adaug.

Wiz out.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s