Pana şi chitara

Nu, nu e un post despre cântat la chitară, cântece sau alte chestii de genu ăsta. Şi nici nu vă dau ce am învăţat eu la chitară, pentru că sunt prea leneş să învăţ, îmi pare atât de rău de asta… Îmi trebuie o lovitură care să mă trezească să mă apuc de chitară!

Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc. Pe vremuri, destul de demult, aţi văzut chestia asta şi în filme probabil, aştia micii, copiii, când nu mai aveau chef de stat pe acasă sau nu mai puteau, plecau cu circul. Se angajau ca orice muncitor, poate ca acrobat ceva şi plecau cu circul care îi ducea în alte ţări, pe alte tărâmuri, şi poate îşi găseau viaţa de vis. Asta s+a schimbat în timp.

În anii 80, 90 chiar, nu la noi, în alte ţări tot ce îţi trebuia era ceva talent, o chitară şi o pană. Plecai cu ocazia, nu te costa că erau oameni de treabă, concerte, single sau cu trupa, cântai în cafenele, mai scoteai un ban, în timp poate te remarca cineva, dacă nu, ghinion, dar măcar te distrasei.

Acum nu mai e aşa. Acum ca să faci aproape orice în ziua de azi îţi trebuie o groază de bani, în primul rând de transport. Nu te mai ia nimeni cu autostopul, că le e frică că[cacofonie] îi iei la bătaie şi le furi banii. Lumea de azi nu mai crede în oameni. Cât îţi trebuie ca să pleci acum? O pană, o chitară, grijă să nu ţi se fure pe tren, şi bani, mulţi mulţi bani. Banii fură vise.

Deşi, recunosc, încă mai există oameni buni pe planeta asta, şi ei încă pot ajuta. Cel mai greu e să îi găseşti.

Wiz out.

One thought on “Pana şi chitara”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s