O nouă noapte, un nou post. Tema de azi este tuningul, auto sau nu. Spun asta pentru că de ceva timp în România poţi să îţi tunezi orice. De la noua Dacie 1300, Logan, Hyundai sau alte mărci auto, până la propriul corp[vezi silicoane, estrogen, botex[sper că aşa se scrie] şi altele]. Nu sunt de loc împotriva tuningului, chiar îl practic, bineînţeles, la o scară mai mică.

Să zicem că ai un telefon ceva mai nou, dar fară memorie prea multă. Ce faci? Îl tunezi cu un card de memorie mai încăpător pentru ce îţi trebuie ţie. La modelele mai vechi te duceai la un service şi dacă se putea, îţi tuna telefonul să accepte şi mp3+uri.  Dacă vrei să ai 2 simuri, cumperi un dispozitiv dual sim şi îl pui în telefon, din nou tuning.

Ai un calculator mai vechi sau mai nou, dar care merge un pic mai greuţ. Îl iei şi îl tunezi cu RAM, sau cu ce îi trebuie. Ai un calculator ultimul răcnet, carcasă transparentă. Vrei să arate mai bine. Ce faci? Îi cumperi ventilatoare cu leduri, eventual îi mai pui şi tu zorzoane colorate.

Şi un ultim caz, ai o paletă de ping+pong. Vrei să arate bine când joci. Ce faci? Poţi să îi pui abţipilduri, dar trebuie să ai grijă să nu îţi îngreuneze jocul. Poţi să o vopseşti, eventual îi rupi o parte mică de lemn ca să poţi să o prinzi mai bineşi ca să fie mai uşoară.

În definitiv, a tuna este tot una cu a orna. Şi se ştie că românii sunt buni la inventat. Aşa că ieşiţi din anonimat dacă vreţi. Dacă nu, lasa+ţi+le pe “default”.

Wiz out.