Este, cum bine ziceau prietenii noştrii de pe stadioane, la jandarmerie, doamnelor, donişoarelor şi domnilor. Sau, mai exact, la poliţia comunitară, nu numai la jandarmerie. Pe bune, cred că mulţi dintre voi îmi veţi da dreptate. Când îţi e lumea mai dragă vezi că vin câte 2[că nu mai vin singuri, cred că si+au luat cam multă bătaie] şi îţi invocă nuj ce amendament, lege sau alte d’astea şi îţi zic că îţi dau amendă, că nu ştiu ce, în curând o să invoce pedeapsa cu moartea. Eu am experienţă cu ei de ceva timp.

La un moment dat acum 3 ani[da, 3 ani] jucam un fotbal mic în spatele blocului în care stau, şi se trezeşte un moş senil că sună la ăştia şi ne trezim cu ei că îmi iau mie şi încă unui tip datele să le pună într+un carneţel, să le aibă dacă mai facem fapte rele.

Acum 2-3 zile, eram cu 2 colege în parc, ne jucam cu zăpadă, loveam un radio gonflabil de la Itzi Bitzi Radio, să cadă toată. Vin 2 tipe d+astea în uniformă, că ce facem acolo. Le+am explicat ce facem, şi ne+au zis să plecăm că deranjăm ordinea publică.

Mama lor, lăsaţi copiii în pace, luaţi+vă de ăia care tranzacţionează droguri şi organizează lupte ilegale în parcuri. Ăia sunt infractorii adevăraţi, nu noi! Da, protejaţi şi serviţi în continuare… Pe ăia, nu pe noi! Ruşine!

Wiz the Villan out